Bine ați venit la noi acasă!

Andrei

Ce să vă spun eu despre Andrei? Păi de obicei nu prea îmi place să mă descriu. Mi se pare o misiune destul de grea. Iar dacă o să citiți ce scriu pe aici, probabil o să vă dați seama de unele treburi.

Într-o vreme obișnuiam să mă prezint ca în cântecul scris de Dorin Liviu Zaharia și cântat de Pasărea Colibri: „Sunt un frate tânăr care crede în dreptate/ Am ochi negri, dar am mâinile curate/ Iubesc pletele și ploaia și cămășile-nflorate/ Nu răspund când mi se aruncă vorbe-n spate”, dar, neavând ochii negri, am renunțat la această descriere.

Scriu despre lucruri care îmi plac și lucruri care nu îmi plac (pentru că, nu-i așa, e la modă să critici). O să găsiți pe la mine articole despre oameni cu bunele și cu relele lor, filosofii mai coerente sau mai incoerente, câteva gânduri (fără să vreau să fac din asta un jurnal), câteva cronici de concerte rock sau folk, despre 2 Mai și Vama Veche (asta doar pe timp de vară, bineînțeles) și... mai gândiți-vă voi ce vreți, că sigur o să apară și aia. :))

Dacă vă așteptați să găsiți și povești despre munte, ei bine nu vă aflați chiar unde trebuie. Daar... puteți intra foarte ușor și aici, un site dedicat de mine și Tibi exclusiv muntelui.

Altfel, blogul ăsta s-a născut dintr-o glumă: „Hai să ne facem și noi blog că și-așa are toată lumea!” L-am făcut până la urmă și culmea e că a început îmi placă foarte tare. Așa că sper să vă placă și vouă și să ne întâlnim cât mai des pe aici!